Etică și Integritate Academică de Excepție în Cercetarea Științifică și Actul Didactic
|
Program "Etică şi integritate academică de excepţie în cercetarea ştiinţifică şi actul didactic", implementator: Universitatea Ştefan cel Mare din Suceava, cu sprijin financiar din partea FDI2018, Domeniul 5, Imbunătăţirea calităţii activităţii didactice, inclusiv a respectării deontologiei şi eticii academice. Cod proiect: CNFIS-FDI-2018-0545. |
|
Legislație
1. Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovare
Act normativ cu aplicabilitate naţională, care reglementează în România regulile etice privind activitatea de cercetare ştiinţifică şi dezvoltare, abaterile de la aceste norme, definirea terminologiei de bază cu care se operează în domeniul eticii cercetării, conflictul de interese în cercetare, proceduri privind sesizarea abaterilor de etică etc.
2. O. G. nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică
Actul normativ reglementează cadrul general de organizare a activităţii de cercetare în România, organizarea institutelor de cercetare-dezvoltare, evaluarea activităţii de cercetare ştiinţifică şi tehnologică, finanţarea acestor activităţi, valorificarea rezultatelor cercetării etc.
3. Carta Europeană a Cercetătorilor şi Codul de Conduită pentru Recrutarea Cercetătorilor
În vederea combaterii practicilor neetice în cercetare, Comisia Europeană, în cadrul Recomandării nr. COM(2005) 576 final privind "Carta europeană a cercetătorilor" și "Codul de conduită pentru recrutarea cercetătorilor", enumeră în Cartă un set de 11 principii a căror respectare este de natură să contribuie la manifestarea unui comportament etic în cercetare.
4. Codul de la Nürnberg
Pe plan internaţional, documentul care a sintetizat pentru prima dată un set de 10 principii referitoare la cercetarea pe subiecţi umani a fost Codul de la Nürnberg din 1949, elaborat de Tribunalul Militar Internaţional de la Nürnberg în perioada 1945-1949, ca urmare a judecării membrilor conducerii politice, militare și economice a Germaniei Naziste acuzaţi de crime de război.
5. Declaraţia de la Helsinki
Unul dintre cele mai importante documente internaţionale cu caracter normativ în materia eticii cercetării pe subiecţi umani, care a fost elaborat de Asociaţia Medicală Mondială, o organizaţie internaţională creată în anul 1947 şi formată din aproximativ 70 de state, al cărei scop este promovarea standardelor etice în cercetare. Declaraţia de la Helsinki din 1964, deşi nu are forţă obligatorie pentru statele membre ale organizaţiei, are o valoare regulatoare recunoscută şi acceptată la nivel mondial.
6. Convenţia pentru protecţia drepturilor omului şi a demnităţii fiinţei umane faţă de aplicaţiile biologiei şi medicinei: Convenţia privind drepturile omului şi biomedicina (Oviedo)
Documentul de referinţă în domeniul cercetării pe subiecţi umani este Convenţia pentru Protecţia Drepturilor Omului şi a Demnităţii Fiinţei Umane faţă de Aplicaţiile Biologiei şi Medicinei, adoptată în anul 1997 la Oviedo, Spania, sub egida Consiliului Europei. Este cea mai importantă convenţie internaţională care abordează inclusiv domeniul eticii în materia biotehnologiilor (cercetarea pe celule stem, ingineria genetică), precum şi o serie de aspecte referitoare la statutul fiinţei umane creată in vitro, în afara corpului uman.
7. Protocol adiţional la Convenţia privind drepturile omului şi biomedicina, privind cercetarea medicală
Document care vine să completeze Convenţia de la Oviedo, stabilind o serie de reguli de bază în materii la care textul Convenţiei doar făcea referire şi pe care Protocolul le extinde, privind organizarea comisiilor de etică, dreptul la informare al pacienţilor, consimţământul informat, confidenţialitatea datelor, supravegherea eticii în cercetare şi colaborarea în cercetare cu cercetători din state care nu au aderat la protocol.
8. The Belmont Report: Ethical principles and guidelines for the protection of human subjects of research
Pentru SUA, documentul de referinţă este Raportul Belmont, elaborat in anul 1979 de către Comisia Naţională pentru Protecţia Subiecţilor Umani în Cercetarea Biomedicală şi Comportamentală, care sintetizează principii etice şi instrucţiuni în vederea protejării subiecţilor umani în cercetarea medicală.
9. Legea nr. 1/2011 a educaţiei naţionale
Legea educaţiei naţionale reprezintă cadrul normativ general, legea de bază şi documentul cu valoare diriguitoare în tot ceea ce implică activitatea academică şi de cercetare organizată în instituţii cu profil academic şi în institute de cercetare. Fiind dreptul comun în materie, este legea la care se va apela întotdeauna pentru a pune bazele discursului etic naţional privind cercetarea în România.
10. ALLEA European Code of Conduct for research Integrity
Dispoziţiile "Cartei europene a cercetătorilor" elaborată de Comisia Europeană se completează cu cele ale "Codului european de etică pentru integritatea cercetării" elaborat de ALLEA - Federația Europeană a Academiilor de Științe și Umanioare. Acest cod de etică face o departajare între principiile etice aplicabile în cercetare și bunele-practici care țin de etica în cercetare. Codul european identifică 4 principii de etică a cercetării și 8 domenii în care aceste principii, aplicându-se practic, dau naștere la bune-practici în cercetare.
11. Codul de deontologie medicală al Colegiului Medicilor din România
Act cu caracter de obligativitate personalul medical, ce reglementează o serie de aspecte ale profesiei medicale, între care şi etica cercetării pe subiecţi umani, sintetizând în dispoziţiile sale principalele principii de etică cuprinse în cele mai importante acte normative internaţionale emise în materie.
12. Legea nr. 46/2003 privind drepturile pacienţilor
Lege care are ca domeniu principal de reglementare dreptul pacientului la informaţia cu conţinut medical, consimţământul pacientului privind intervenţia medicală, dreptul la confidenţialitatea informaţiilor şi viaţa privată a pacientului, drepturile specifice în domeniul reproducerii umane, dreptul la tratament şi îngrijiri medicale etc., multe dintre aceste reglementări având relevanţă directă în materia eticii în cercetarea pe subiecţi umani.
Act normativ cu aplicabilitate naţională, care reglementează în România regulile etice privind activitatea de cercetare ştiinţifică şi dezvoltare, abaterile de la aceste norme, definirea terminologiei de bază cu care se operează în domeniul eticii cercetării, conflictul de interese în cercetare, proceduri privind sesizarea abaterilor de etică etc.
2. O. G. nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică
Actul normativ reglementează cadrul general de organizare a activităţii de cercetare în România, organizarea institutelor de cercetare-dezvoltare, evaluarea activităţii de cercetare ştiinţifică şi tehnologică, finanţarea acestor activităţi, valorificarea rezultatelor cercetării etc.
3. Carta Europeană a Cercetătorilor şi Codul de Conduită pentru Recrutarea Cercetătorilor
În vederea combaterii practicilor neetice în cercetare, Comisia Europeană, în cadrul Recomandării nr. COM(2005) 576 final privind "Carta europeană a cercetătorilor" și "Codul de conduită pentru recrutarea cercetătorilor", enumeră în Cartă un set de 11 principii a căror respectare este de natură să contribuie la manifestarea unui comportament etic în cercetare.
4. Codul de la Nürnberg
Pe plan internaţional, documentul care a sintetizat pentru prima dată un set de 10 principii referitoare la cercetarea pe subiecţi umani a fost Codul de la Nürnberg din 1949, elaborat de Tribunalul Militar Internaţional de la Nürnberg în perioada 1945-1949, ca urmare a judecării membrilor conducerii politice, militare și economice a Germaniei Naziste acuzaţi de crime de război.
5. Declaraţia de la Helsinki
Unul dintre cele mai importante documente internaţionale cu caracter normativ în materia eticii cercetării pe subiecţi umani, care a fost elaborat de Asociaţia Medicală Mondială, o organizaţie internaţională creată în anul 1947 şi formată din aproximativ 70 de state, al cărei scop este promovarea standardelor etice în cercetare. Declaraţia de la Helsinki din 1964, deşi nu are forţă obligatorie pentru statele membre ale organizaţiei, are o valoare regulatoare recunoscută şi acceptată la nivel mondial.
6. Convenţia pentru protecţia drepturilor omului şi a demnităţii fiinţei umane faţă de aplicaţiile biologiei şi medicinei: Convenţia privind drepturile omului şi biomedicina (Oviedo)
Documentul de referinţă în domeniul cercetării pe subiecţi umani este Convenţia pentru Protecţia Drepturilor Omului şi a Demnităţii Fiinţei Umane faţă de Aplicaţiile Biologiei şi Medicinei, adoptată în anul 1997 la Oviedo, Spania, sub egida Consiliului Europei. Este cea mai importantă convenţie internaţională care abordează inclusiv domeniul eticii în materia biotehnologiilor (cercetarea pe celule stem, ingineria genetică), precum şi o serie de aspecte referitoare la statutul fiinţei umane creată in vitro, în afara corpului uman.
7. Protocol adiţional la Convenţia privind drepturile omului şi biomedicina, privind cercetarea medicală
Document care vine să completeze Convenţia de la Oviedo, stabilind o serie de reguli de bază în materii la care textul Convenţiei doar făcea referire şi pe care Protocolul le extinde, privind organizarea comisiilor de etică, dreptul la informare al pacienţilor, consimţământul informat, confidenţialitatea datelor, supravegherea eticii în cercetare şi colaborarea în cercetare cu cercetători din state care nu au aderat la protocol.
8. The Belmont Report: Ethical principles and guidelines for the protection of human subjects of research
Pentru SUA, documentul de referinţă este Raportul Belmont, elaborat in anul 1979 de către Comisia Naţională pentru Protecţia Subiecţilor Umani în Cercetarea Biomedicală şi Comportamentală, care sintetizează principii etice şi instrucţiuni în vederea protejării subiecţilor umani în cercetarea medicală.
9. Legea nr. 1/2011 a educaţiei naţionale
Legea educaţiei naţionale reprezintă cadrul normativ general, legea de bază şi documentul cu valoare diriguitoare în tot ceea ce implică activitatea academică şi de cercetare organizată în instituţii cu profil academic şi în institute de cercetare. Fiind dreptul comun în materie, este legea la care se va apela întotdeauna pentru a pune bazele discursului etic naţional privind cercetarea în România.
10. ALLEA European Code of Conduct for research Integrity
Dispoziţiile "Cartei europene a cercetătorilor" elaborată de Comisia Europeană se completează cu cele ale "Codului european de etică pentru integritatea cercetării" elaborat de ALLEA - Federația Europeană a Academiilor de Științe și Umanioare. Acest cod de etică face o departajare între principiile etice aplicabile în cercetare și bunele-practici care țin de etica în cercetare. Codul european identifică 4 principii de etică a cercetării și 8 domenii în care aceste principii, aplicându-se practic, dau naștere la bune-practici în cercetare.
11. Codul de deontologie medicală al Colegiului Medicilor din România
Act cu caracter de obligativitate personalul medical, ce reglementează o serie de aspecte ale profesiei medicale, între care şi etica cercetării pe subiecţi umani, sintetizând în dispoziţiile sale principalele principii de etică cuprinse în cele mai importante acte normative internaţionale emise în materie.
12. Legea nr. 46/2003 privind drepturile pacienţilor
Lege care are ca domeniu principal de reglementare dreptul pacientului la informaţia cu conţinut medical, consimţământul pacientului privind intervenţia medicală, dreptul la confidenţialitatea informaţiilor şi viaţa privată a pacientului, drepturile specifice în domeniul reproducerii umane, dreptul la tratament şi îngrijiri medicale etc., multe dintre aceste reglementări având relevanţă directă în materia eticii în cercetarea pe subiecţi umani.